marți, 15 martie 2016

3 pietre la inceput de Post Mare (I)


"Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar, daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." (Ev.Matei 6.14-15).
Sfintii Parinti au randuit 4 evanghelii in ultimele duminici in asa fel incat sa intelegem fiecare felul in care suntem chemati sa intram in Postul Mare.

Totul a inceput cu un fariseu si un vames la rugaciune in acelasi templu. Farisiul s-a impiedicat in a ajunge la inima lui Dumnezeu Tatal de "piatra judecarii aproapelui". Aceasta "piatra" nu era decat varful iceberg-ului, grosul problemei, si radacina ei era in adancul sufletului sau. Marea lui problema era felul in care Il vedea pe Dumnezeu, si anume ca un JUDECATOR. Iar in fata unui judecator te justifici, aduci dovezi ale bunatatii tale, incerci sa faci o pledoarie convingatoare, si in cele din urma folosesti calomnierea celorlalti, infundarea lor si judecarea lor. Domnul Iisus ne-a invatat  o rugaciune care nu incepe cu "Judecatorul nostru care esti in Ceruri", ci cu "Tatal Nostru care esti in Ceruri". Iar in fata unui Tata iubitor caruia I-ai gresit nu poti sa te prezinti decat avand cuvintele vamesului: "Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!"

Cand judeci te compari cu ceilalti, caci daca te-ai compara cu Dumnezeu nu ai putea zice decat "Doamne ai mila de mine pacatosul". Judecarea aproapelui izovreaste din prea multa privire inspre sine. Ne vedem doar pe noi intr-o lumina favorabila, iar pentru asta folosim intodeauna ca termen de comparatie pe "vamesi", "prostimea" si pe "ceilalti.

Ficare greseala a noastra este o piatra ce o asezam pe drum, in fata aproapelui nostru. Riscul este ca el  sa se impiedice si sa cada din drumul lui, dar mai grav, e sa o ridice sa o arunce impotriva noastra, prin judecare, vatamandu-te si mai rau decat esti. Judecarea aproapelui nu-l ajuta sa se ridice, ci il doboara si mai mult. Iar atunci cand il judeci pe nedrept pietrele cu care arunci in el sunt cele cautate de tine, la tine, din tine.

Cand te uiti prea mult la tine  nu-i mai vezi pe cei din jur, si de aici izvoraste judecarea. Prin ea scormonesti tot timpul greseile celuilalt, le aduci la suprafata, ba mai mult, ii improsti pe ceilalti cu ele. Judecatorul aproapelui face cel mai mare deserviciu comunitatii murdarindu-i pe toti cu pacatele fratelui sau.

Intotdeauna piatra de care ne impiedicam noi e cea care o improscam asupra aproapelui. De aceea, prima piatra pe care trebuie sa o lasam jos din mana este cea de a judeca pe aproapele. De ce? pentru ca iertarea gresitilor nostri este posibila doar atunci cand suntem "dezarmati de orice piatra nascuta din greselile lor". Iertarea este posibila doar atunci cand intelegem ca si noi suntem cu greseli,  si ca in fata Tatalui toti suntem la fel, adica demni de mila si iertarea lui Lui.

Domnul Dumnezeu, Tatal nostru cel din ceruri, sa ne ajute sa intram in acest Mare Post goliti de orice piatra cu care am putea zdrobi pe cel de langa noi.

duminică, 7 februarie 2016

59. DACA VOI NU MA VRETI EU VA VREAU


"Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. 
Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumenzeu este dragoste. 
Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.
Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre." (Ap. 1Ioan 4.7-10)

ce faci cand cel pe care il iubesti nu te mai iubeste ca la inceput? sau dragostea lui s-a racit?
il iubesti si mai mult.
il coplesesti de iubire pana este topit de focul ei, chiar daca pentru asta trebuie sa arzi si sa te consumi cu totul. pentru ca daca s-a ajuns in situatia asta este pentru ca tu nu l-ai iubit suficient de mult pentru ca dragostea lui sa nu se raceasca. doar dragostea poate naste dragoste. lipsa ei, opusul.
sa fiu si eu vinovat pentru ca nu sunt iubit?
inteleptul Solomon spune ca "a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul" iar Ap. Ioan ne dezvaluie sursa iubirii dar si principiul functionalitatii ei: Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi.
noi nu putem fi izvoratorii iubirii ci doar propasitorii ei. suntem capabili sa iubim pentru ca am fost iubiti. si am fost iubiti cu dragostea suprema.
Da.
Iubirea adevarata izvoraste doar din jertfa. iubirea adevarata este jertfa adevarata.
La fel de adevarat e ca daca noi nu putem naste iubire atunci iubire este doar aceea pe care ne-o insusim stand in stransa legatura cu Sursa, Dumnezeu. Noi putem face doar pe transporter-ii  iubirii catre fratele nostru.
plata pentru serviciul  nostru este Intreaga Iubire Dumnezeiasca turnata peste noi cu nemiluita.

asa ca , daca voi nu ma vreti eu va vreau!

Vreau sa iubesc, Iisuse, vreau pururi sa iubesc...
chiar daca toti aceia ce-n inima-i primesc
vedea-voi ca-n necazuri si-n greu ma parasesc...
eu vreau...eu vreau, Iisuse, de-a pururi sa iubesc...

Vreau sa iubesc pe toti acei pe care Tu,
Iisuse Drag, mi i-ai lasat, pe toti acei ce mi i-ai dat
vreau sa iubesc mereu, cu drag vreau sa- iubesc...

Vreau sa-i iubesc, Iisuse, pe toti pan' la sfarsit...
chiar daca si aceia ce-odata m-au iubit
calca-vor prin noroaie pe sufletu-mi zdrobit
vreau sa iubesc, Iisuse, vreau...pana la sfarsit.

Vreau pururi frati si prieteni pe toti sa mi-i socot,
din inima intreaga si sufletul meu tot,
chiar cand zdrobit pe drumuri nici plange n-o sa pot,
vreau frati, vreau frati, Iisuse, si prieteni sa-i socot.

Ajuta-ma, Iisuse, sa pot iubi oricand
pe dusmani, pe prieteni, pe oamenii de rand,
pe toti, pe toti, Iisuse, un singur dor avand:
sa pot, sa pot, Iisuse, sa pot iubi oricand...

(Traian Dorz)

joi, 28 ianuarie 2016

58. PARTEA NEVAZUTA DECIDE TOTUL


"Partea nevazuta decide totul" - Horia-Roman Patapievici

mass-media vrea sa ne invete ca ce se vede este ceea ce conteaza -daca nu vad nu cred - ambalajul si povestea din jurul ambalajului este adevarul. continutul a devenit o marfa fara valoare, ba mai mult el este produs in functie de ambalaj sau chiar anulat. intrebarea e: ce e fost mai intai continutul sau forma? Produsul sau ambalajul?

tot din jur ne indeamna sa pretuim ambalajul, adica ceea ce se vede. sa ne ingrijim imaginea mai presus de orice pentru ca totul depinde de ea. ierarhia valorilor rasturanata ne incremeneste existenta intr-o lumea a aparentelor,  adica a lucrurilor care apar in fata ochilor, dar si a lucrurilor care par a fi ceva dar nu sunt.

daca vreau sa ma prezint ca si continut lumea nu ma mai crede, judecand ca sunt doar un ambalaj (la fel ca toti ceilalti). doar par ca sunt binevoitor dar in fond urmaresc un interes ascuns. si asa dispare increderea dintre noi, ajungand sa fim aruncati intr-o singuratate imbulzita de multime. 

cel mai  grav e ca nu mai facem diferente dintre continut si ambalaj. totul este ambalaj. tragi-comedia va fi cand inlaturam ceea ce se vede  si in realitatea bine ascunsa in nevizibil  vom dezvalui tragedia trairii in fals si comedia surprizelor de tip "camera ascunsa". 

''Singularitatea conditiei noastre consta in faptul ca partea nevazuta, in viata noastra, decide totul, in situatia in care singurele dovezi ale nevazutului de care depindem stau in vazutul dupa care fugim, ori de care fugim, ori pe care il pierdem''. H.-R. Patapievici