sâmbătă, 11 august 2012

1. Culmea Depersonalizării

"Depersonalizarea majoră: omul ca anexă a unui obiect.”
(Oana Stoica,  Frumusețea ca uniformă -Dilema veche, 2-8 August 2012)

 
Citeam acest articol zilele trecute și am rămas șocat de idee.  Dar nu este doar o idee. Îți poți da seama din mediul înconjurător că este o realitate. Este de așteptat ca omul să fie redus la un număr sau la un simplu element într-un sistem destinat producerii unui anumit beneficiu. Un sistem în care persoana a devenit mijlocul prin care acei câțiva obțin ceea ce poftesc.

Unde se mai pot vedea ” chipul și asemănarea” Creatorului în individul mileniului nostru? E greu să mai găsești urmă de dumnezeire în ”omul anexă al obiectului”. Cât de subtil este depersonalizat omul în vremea noastră. A ajuns un simplu obiect care servește drept suport pentru alte obiecte. Gândiți-vă la acele ”chipuri fără expresie, păpuși gomflabile însuflețite”(Oana Stoica) care defilează pe marile pasarele ale faimoaselor case de modă. ”Păpuși” care de cele mai multe ori sunt prețuite mai puțin decât hainele pe care le expun. Dar nu că nu ar avea ele în sine o valoare, ci datorită ”utilității” pe care le-o dau cei care profită de inocenta lor dorință de realizare.

Omul valorează mai puțin decât obiectul. Iată noul curent dez-umanizator. Omul produce obiecte pentru ca mai apoi să le folosească în procesul de supraviețuire în care a fost aruncat de propria nebunie (omul nu a fost menit la supraviețuire, ci la o viețuire din belșug). Ei, tocmai aceste obiecte, lucrări făcute de propria lui mână, ajung în ochii fraților lui mai de preț decât el însuși ( de aici înclinația umană de a călca pe toți în picioare în drumul lui spre realizare). Ironic, nu?

Dezumanizare individului se poate observa peste tot în jur. Să luăm de exemplu o reclamă la un produs oarecare. O anumită marcă vrea să vândă un produs, o mașină. Așa că introduce în reclamă o domnișoară frumoasă, asemenea unei păpuși, care - la nivel imaginativ, cel puțin- ”vine la pachet cu automobilul. Dar să nu ne înșelăm, mașina valorează mai mult decât păpușa, pentru că niciodată nu cumperi o cutiuță pentru un cadou și primești bonus un lănțișor de aur de 24 K, întodeauna e invers. Cumperi lănțișorul iar cutiuța o primești bonus, gratis ( de aici putem deduce valoare cutiuței în comparație cu lănțișorul). La fel și cu individul ca anexă la obiect.

DE GÂNDIT

- întrebare: De unde reiese valoarea ta ca om, oricâtă ar fi ea? Din ceea CE EȘTI sau din ceea CE AI? Eu înțeleg că dacă mă bizui pe ceea ce am înseamnă că lucrurile, obiectele, produsele...ziceți-le cum vreți, sunt valoarea mea, adică eu fără ele nu sunt mare lucru. Deci eu sunt o anexă a lucrurilor pe care le am. Înjositor și trist. Dar dacă valoarea mea izvorăște din CE SUNT, adică ”lucrurile” (vedeți că am pus ghilimele) cele mai de preț sunt în inima mea, în mintea mea, în caracterul meu, înseamnă că eu am o valoare intrinsecă independentă de exterior sau de obiectele din afară. Doar această avuție o vei purta cu tine în tot locul.

Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” Proverbe 17.1

Simplu și adevărat. Dacă avuția mea este Pacea din inimă (asta ține de cine ești), atunci indiferent care ar fi circumstanțele externe, eu rămân bogat (chiar dacă bogăția mea se rezumă la o bucată de pâine uscată) și stăpân al lucrurilor, ele devin anexa persoanei mele și nu invers. Dar dacă avuția mea este cea din afară (cărnurile), nu doar că nu-mi garantează o pace a inimii, dar mai mult, în momentul în care le pierd pe acestea, rămân gol și sărac, o mână de tărână. Certurilor se mai adaugă deznădejdea. Poți tu să faci față deznădejdii și lipsei de pace?

SFAT

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Ev. după Matei 6.33

Adică, învestește-ți viața în acele lucruri care durează veșnic. Caută să-ți umpli ”coșulețul inimii cu merele de aur ale înțelepciunii”. Adună-ți comori care le poți duce cu tine prin orice circumstanțe ( în inima ta). Modelează-ți de pe-acum caracterul tău, unicul care îl vei purta cu tine oriunde și oricând; cel care te poate scoate (sau băga) în necazuri. Modelează-ți-l după Cel Mai Frumos Caracter care a trăit pe acest pământ, al  omului (și Dumnezeu) Iisus Hristos.
Investește mai întâi în Cine Ești și nu în Ce Ai!


P.S. Mâine un alt gând și mai interesant, Despre Omul Frumos



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu