singuratatea in doi este cea mai grea.
a fi impreuna cu cineva nu te scapa neaparat de singuratate. ca a fi impreuna este un inceput, da, dar nu e totul
despartiti, apropiati, impreuna... pare a fi drumul de parcurs. adevar incomplet. mai este ceva dincolo de impreuna: una, unirea. a fi una este scopul. in gandire, in simtire, in traire. una.
daca a fi impreuna ar fi apogeul si garantia ne-singuratatii atunci si casatoria ar trebui sa fie sfarsitul singuratatii (desi, in faza initiala a creatiei asa a fost). doi oameni care nu se cunosc - despartiti de timp, spatiu, circumstante, etc - se intalnesc, fac cunostinta, incep sa se cunoasca, devin apropiati si apoi se casatoresc. happy end!? nu neaparat. realitatea e alta. unii se casatoresc cu speranta de a scapa de singuratate, dar dupa un timp, nescapand de ea, divorteaza pentru a redeveni singuri. ironic.
casatoria e inceputul. a fi impreuna este doar inceputul drumului spre ne-singuratate. telul e sa fi una.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu